Rugăciunea unei poete

O să disimulez că acest poemat este o rugă(ciune).

O Biblie plină de iertările unei păgâne

ce-și cuvine dezlegările .

Tvorețul e sus, dar firmamentul deseori

pare atât de departe,

iar eu tot spre pământ mă voi îndrepta .

Și-mi glăsesc diavoli,

și mă bocesc demoni,

și mă invectivează îngeri.

Vremea-mi mi răsucește-n oase

trăiri, secunde, clipe,minuni.

Și-am să le prind pe toate-n pumni,

și-am să la izbesc în pieptu-mi sacadat.

Sunt sleită de puteri

 atât de stingheră mă simt de inima ce n-am evadat.

Durerea facerii


Nu știu dacă tu observi

cum îmi scrijelesc-n file voroavele

și cum sunt reprezentate toate-n 

fantasmagoriile mele.

Dar eu sunt singurul meu regizor,îngerule!

Mă-ntreb, dacă nu cândai

lui Dumnezeu i-au sângerat palmele 

atunci când m-a procreat din țărână, 

dacă nu cumva a suflat deasupra degetelor mele și m-a vrăjit să scriu

toată viața …

Decor de simțuri în noapte

Observ cum umbrele dansează pe pereți

tipotându-ți numele în cor,

iar tu îmi grăiești în metafore robuste

prin cuvinte atât de plăpânde.

Tonul tău este cea mai ghizdavă

notă pe care am ascultat-o

în deplina mea existență.

În galeria oaselor firave

remarc o claviculă alintată

de-un fascicul de lumină,

în timp ce suave utopii

 se asanează pe retină.

Te dezmierd cu atâta iubire 

și-mi simți degetele vibrânde

cum conturează poeme pe-al tău spate.

Buzele mele, mistuind,

dansează pe cadența pianului din pieptul tău.

Istoria fericirii noastre

Aceste asfințituri autumnale și ploioase
sunt

ero(t)ice, productive, roditoare-n cuvinte,

proporționate fin de-a lungul

liniilor carnale și modelate în

evoluții rotitoare.

Arhitectonia beatitudinii noastre,

se reflectă-n fiecare respirație, 

în artă, 

și-n tumultul crispat de toamnă.

Istoria noastră 

cu iz suprarealist 

stăpânește peste veacuri intraductibilă.

Despre tine

Sufletul tău dansează printre cuvinte cu aripi,

Iată-l cum plutește, cum se răspândește

ca lumina prin silvă

și ascultă-l cum se frământă concomitent 

cu inima

litere mișunând sub pasul lui călător

găsindu-și în final locul.

Despre sufletul ce mă iubește

În timp ce de pe pielea ta se prelinge senzualul romantism,

îți voi închina o scurtă-lungă poezie

ce ți-o voi scrijeli pe spatele palpebrei 

de aur!

Ești muza ce-și așterne falanga pricepută peste scrisul meu.

Iscălește-te cu ace prozaice

și umple-l de viață cu tonuri arhaice!

Degetele mi-s serguiate de ființa ta,

iar dedesubtul pielii se găsesc seisme,

care răsună de ehourile vocii tale

de tine .

Tu, iubite, îmi ești debitul sangvin 

ce nu încetează să purceadă-n cuvinte.

În timp ce poemele mele vizuale

se despică în retina aburindă a ochilor tăi,

din tine erupe o impresie ubicuă

și continui să mă iubești necontenit .