Post tuam mortem

Mă mistuie pieptul când mă gândesc la tine,

cum șuierai cu orbitele pline de apelpsie.

Stârniri și resimțăminte,

ploaia s-a întețit,

zburătoarele gonesc smințite.

Primordiul e tardiv și succesiunea zilelor

avea un fel aparte de a te transfera în vid.

Pe tine te cunosc, de când te nășteai

din soiul unui geniu pustiu,

prizonierul unui univers sângeriu.

Concepțiile tale-s încă întunecate,

nici principiile fizice nu-și mai depistau limitele

erai nemarginit, nestânjenit, neconsolabil,

erai continuu nelipsit de dureri și migrene

metamorfozându-ți sinapsele .

Aș dori să fiu infatigabilă,

dar zbuciumurile zborului mă furnică.

Anunțuri

Veșnic (poezie 19.01.2016 -editată-)

În părul tău

de-un negru strălucit,

s-au rătăcit niște fulgi.

Ceața mohorâtă,

îmi îneacă

cuvintele-n laringe .

Ne despicăm ochii

în lacrimi sfinte din pricina

revederii mult așteptate.

M-ai învățat să iubesc

chiar și cele mai mici gesturi ale tale.

Te sărut cu puf de păpădie coaptă

pe-a zâmbetului cărare deraiată,

iar tu îmi spuneai că radiezi precum

fericirea în caldă metastază.

Când ochiul tău mă iubea pătimaș,

pământul nostru se colora

cu flori de maci

și cu buze înfierbântate.

Mă arde ceața cu mângâierea ei subtilă,

dar mai rămâi un sfert de clipă

ca să-mi umpli sufletul cu a ta

iubire veșnică.

Poem


Îndrăgesc faptul că miroși a pasiunea spirituală tipică unei ființei liniștite.

Musonii mă îndrumă spre tine și străbat,

un echivoc efemer expresiv.

Obscuritatea ta e fragedă.

Relicva ți-e sfânta, profetică.

Oricând aș opta calea spre persoana ta.

Ajunși unul în fața celuilalt,

ne căutăm privirile

și brusc mă contaminez

irezistibil de tine.

Culege o rază din sufletul meu,

pentru că tot ceea ce izvodesc e terapeutic .

Poemele mele n-ar mai subzista,

dacă amorul tău infinit nu mi-ar fi modelat inima.

Istoria fericirii noastre

Aceste asfințituri autumnale și ploioase
sunt

ero(t)ice, productive, roditoare-n cuvinte,

proporționate fin de-a lungul

liniilor carnale și modelate în

evoluții rotitoare.

Arhitectonia beatitudinii noastre,

se reflectă-n fiecare respirație, 

în artă, 

și-n tumultul crispat de toamnă.

Istoria noastră 

cu iz suprarealist 

stăpânește peste veacuri intraductibilă.

Sentiment


Pe măsură ce îmbătrânesc,

devin tot mai bun

la arta asta,

de-a-ți mărturisi

nenumăratele sentimente.

Totul e întunecat.

O pustietate fioroasă

îmi străbate tot corpul,

iar

sufletul meu nu știe

daca-i vânătorul sau prada .

Secunda, minutul, ora

sunt chiar scurte

pentru

a ne putea transmite 

tot ceea ce ne frământă.

Timpul se măsoară 

în bătăi de inimi.

Buzele mele lipite de buzele tale

îți șoptesc înăuntru 

psalmii lui Solomon.

Suntem doi îndrăgostiți,

obligați la zborul

spre

singurul drum drept

către Paradisul din cer.