Post tuam mortem

Mă mistuie pieptul când mă gândesc la tine,

cum șuierai cu orbitele pline de apelpsie.

Stârniri și resimțăminte,

ploaia s-a întețit,

zburătoarele gonesc smințite.

Primordiul e tardiv și succesiunea zilelor

avea un fel aparte de a te transfera în vid.

Pe tine te cunosc, de când te nășteai

din soiul unui geniu pustiu,

prizonierul unui univers sângeriu.

Concepțiile tale-s încă întunecate,

nici principiile fizice nu-și mai depistau limitele

erai nemarginit, nestânjenit, neconsolabil,

erai continuu nelipsit de dureri și migrene

metamorfozându-ți sinapsele .

Aș dori să fiu infatigabilă,

dar zbuciumurile zborului mă furnică.

Anunțuri

Veșnic (poezie 19.01.2016 -editată-)

În părul tău

de-un negru strălucit,

s-au rătăcit niște fulgi.

Ceața mohorâtă,

îmi îneacă

cuvintele-n laringe .

Ne despicăm ochii

în lacrimi sfinte din pricina

revederii mult așteptate.

M-ai învățat să iubesc

chiar și cele mai mici gesturi ale tale.

Te sărut cu puf de păpădie coaptă

pe-a zâmbetului cărare deraiată,

iar tu îmi spuneai că radiezi precum

fericirea în caldă metastază.

Când ochiul tău mă iubea pătimaș,

pământul nostru se colora

cu flori de maci

și cu buze înfierbântate.

Mă arde ceața cu mângâierea ei subtilă,

dar mai rămâi un sfert de clipă

ca să-mi umpli sufletul cu a ta

iubire veșnică.

Decor de simțuri în noapte

Observ cum umbrele dansează pe pereți

tipotându-ți numele în cor,

iar tu îmi grăiești în metafore robuste

prin cuvinte atât de plăpânde.

Tonul tău este cea mai ghizdavă

notă pe care am ascultat-o

în deplina mea existență.

În galeria oaselor firave

remarc o claviculă alintată

de-un fascicul de lumină,

în timp ce suave utopii

 se asanează pe retină.

Te dezmierd cu atâta iubire 

și-mi simți degetele vibrânde

cum conturează poeme pe-al tău spate.

Buzele mele, mistuind,

dansează pe cadența pianului din pieptul tău.

Sacrosanct

Vino și mâgâie-mi corpul plăpând,

buzele-mi sângeră pe mătasea florală.

Când te sărutam în serile ploiose

îmi explodau vinișoare pe cornee

și-n oase.

Lasă-mă să te cuprind cu sufletul

din irisul zbuciumat.

Desfrânatele mâini îți tot pipăie

claviculele sacrosancte.

O arsură în coșul pieptului 

ne umple de pelin.

Arid călcăm pe oase și zdruncinam

capete si coapse.

Poate că nervii mei tranșanți

te-au domesticit,

dar aveai tu o calitate teatrală

monstruos de șarmantă.

Pe tonul tău suprarealist

mă aruncai 

cu tot cu suflet în panta abruptă.

În paragină sfarșește zborul,

neomul.

Gândul tău se năpustește sălbatic

iarăși

asupra corpului meu.

Eu,

pariasem pe pleoapa ta,

dar

într-o sală de teatru,

într-un burg de minciuni,

mă reclădeai pe mine din fraged pământ.

În deșertul palmelor tale,

se înfiripă un mugur de ardoare

și o notă muzicală dătătoare de viată.

Mă simțeam perfect omogenică

și plină de stabilitate.

Prosopagnozia e tare amară,

dar 

eu te cunosc din creștet până-n

picioare.