Post tuam mortem

Mă mistuie pieptul când mă gândesc la tine,

cum șuierai cu orbitele pline de apelpsie.

Stârniri și resimțăminte,

ploaia s-a întețit,

zburătoarele gonesc smințite.

Primordiul e tardiv și succesiunea zilelor

avea un fel aparte de a te transfera în vid.

Pe tine te cunosc, de când te nășteai

din soiul unui geniu pustiu,

prizonierul unui univers sângeriu.

Concepțiile tale-s încă întunecate,

nici principiile fizice nu-și mai depistau limitele

erai nemarginit, nestânjenit, neconsolabil,

erai continuu nelipsit de dureri și migrene

metamorfozându-ți sinapsele .

Aș dori să fiu infatigabilă,

dar zbuciumurile zborului mă furnică.

Reclame

Istoria fericirii noastre

Aceste asfințituri autumnale și ploioase
sunt

ero(t)ice, productive, roditoare-n cuvinte,

proporționate fin de-a lungul

liniilor carnale și modelate în

evoluții rotitoare.

Arhitectonia beatitudinii noastre,

se reflectă-n fiecare respirație, 

în artă, 

și-n tumultul crispat de toamnă.

Istoria noastră 

cu iz suprarealist 

stăpânește peste veacuri intraductibilă.