Post tuam mortem

Mă mistuie pieptul când mă gândesc la tine,

cum șuierai cu orbitele pline de apelpsie.

Stârniri și resimțăminte,

ploaia s-a întețit,

zburătoarele gonesc smințite.

Primordiul e tardiv și succesiunea zilelor

avea un fel aparte de a te transfera în vid.

Pe tine te cunosc, de când te nășteai

din soiul unui geniu pustiu,

prizonierul unui univers sângeriu.

Concepțiile tale-s încă întunecate,

nici principiile fizice nu-și mai depistau limitele

erai nemarginit, nestânjenit, neconsolabil,

erai continuu nelipsit de dureri și migrene

metamorfozându-ți sinapsele .

Aș dori să fiu infatigabilă,

dar zbuciumurile zborului mă furnică.

Anunțuri

Veșnic (poezie 19.01.2016 -editată-)

În părul tău

de-un negru strălucit,

s-au rătăcit niște fulgi.

Ceața mohorâtă,

îmi îneacă

cuvintele-n laringe .

Ne despicăm ochii

în lacrimi sfinte din pricina

revederii mult așteptate.

M-ai învățat să iubesc

chiar și cele mai mici gesturi ale tale.

Te sărut cu puf de păpădie coaptă

pe-a zâmbetului cărare deraiată,

iar tu îmi spuneai că radiezi precum

fericirea în caldă metastază.

Când ochiul tău mă iubea pătimaș,

pământul nostru se colora

cu flori de maci

și cu buze înfierbântate.

Mă arde ceața cu mângâierea ei subtilă,

dar mai rămâi un sfert de clipă

ca să-mi umpli sufletul cu a ta

iubire veșnică.

Revelația unei lumi nevăzute

Eu mă susțin cu ochiul surprinzător 
de arhitectura osoasă a existenței tale.

Conturez linia maxilară până-ntr-o

seară încărcată de primăvară.

Din oceanul tumultoasei tale guri

cad movimente seducătoare,

între noi e un soi de armonie celestină.

În mister lasă-ți pleoapele să alinte lumina,

epifania e incontestabilă în strânsa noastră îmbrățisare sfântă.

În ochii tăi se reîncarnează iubirea pură.

Istoria fericirii noastre

Aceste asfințituri autumnale și ploioase
sunt

ero(t)ice, productive, roditoare-n cuvinte,

proporționate fin de-a lungul

liniilor carnale și modelate în

evoluții rotitoare.

Arhitectonia beatitudinii noastre,

se reflectă-n fiecare respirație, 

în artă, 

și-n tumultul crispat de toamnă.

Istoria noastră 

cu iz suprarealist 

stăpânește peste veacuri intraductibilă.