Revelația unei lumi nevăzute

Eu mă susțin cu ochiul surprinzător 
de arhitectura osoasă a existenței tale.

Conturez linia maxilară până-ntr-o

seară încărcată de primăvară.

Din oceanul tumultoasei tale guri

cad movimente seducătoare,

între noi e un soi de armonie celestină.

În mister lasă-ți pleoapele să alinte lumina,

epifania e incontestabilă în strânsa noastră îmbrățisare sfântă.

În ochii tăi se reîncarnează iubirea pură.